Poiana Mucenicului – legenda pe scurt

Plecand de la
mucenic, mucenici (substantiv masculin): 

1. martir creștin din primele secole după Hristos;
2. o persoană care moare pentru religia sa;
3.  persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale;
4. martir;
5. un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere;
6. plăcintă cu secară (mučnik din slava/rusă).
   
   

Deoarece zona Arefu, fiind zonă de munte, nu este prielnică culturilor de cereale, am eliminat din definiție ceea ce este legat de partea ”culinară” şi am fost nevoiți să urmăm firul istoric punând cap la cap mai multe povești și izvoare istorice care ne-ar putea da un răspuns  întrucât zona a fost martora a multor pilde de mucenicie (martiraj) începând cu Basarab I (cca. 1269 – 1352), Vlad Țepeș (cca. 1431 – 1476), Radu de la Afumați şi terminând cu realizarea celor mai importante edificii de infrastructură postbelică a Barajului Vidraru și a Transfăgărășanului.

Astfel, am ajuns şi la răspunsul oficial, Poiana Mucenicului i-a aparţinut de fapt dlui. Mucenic Dinescu fost militant politic activ, susţinător al Programului de emancipare al locuitorilor satelor, colaborator apropiat al lui Constantin Dobrescu–Argeş, alături de care a organizat primul Comitet Ţărănesc din România (Mică) în 1880 şi a primului Congres al Ţărănimii, la Corbeni în 1881, reuşind să iasă deputat din partea Mişcării Ţărăneşti iar ulterior din partea Partidului Naţional Liberal. 

Acestea fiind spuse vă invităm la Poiana Mucenicului (martora a tuturor evenimentelor pomenite) să vă eliberaţi de tulburările zilelor noastre, să respiraţi aerul curat de munte şi să vă regăsiţi  identitatea.